Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

November 30 2010

Blog aflat în lucru

Să nu vă speriați dacă intrați zilele astea pe blogul meu și vedeți un mare dezastru. I-am dat frâu liber lui Alex și s-a apucat să distrugă una-alta, în experimentele lui cu blogul meu. Intențiile sunt bune, de altfel. Alex se chinuie să-mi facă o temă nouă și frumoasă, dar am senzația că va dura un pic până lucrurile se vor așeza.
Așa că o să vă rog să aveți răbdare cu noi și, dacă aveți vreo sugestie, lăsați-mi linkuri sau alte sfaturi în comentarii și o să țin cont de ele când dragul meu coleg o să se chinuie în fața laptopului. Ca să nu-l omor :D

November 30 2010

Noaptea de Sfântul Andrei

Tagged Under : , , ,

…sau noaptea unde vechiile tradiții geto-dacice se îmbină cu credințele populare şi bisericeşti ale românilor.

…sau noaptea în care bunică-mea stătea să-mi spună poveşti cu pricolici şi cu vârcolaci, de vise cu ursiți şi lupi care îşi pot întoarce capul şi îşi pot vedea coada…şi seara în care îmi punea grâu la încolţit.

Câți dintre voi au avut grâu pus la încolțit în seara asta atunci când erau mici? Şi câți au încercat să aibă cât mai multă grijă de el pentru a le merge bine în anul viitor? Şi câți mai păstrează mica tradiție?

Azi încerc să fac o listă cu supersțiții româneşti legate de Sfântul Andrei şi să respect cât mai multe dintre ele. Aşa că:
- O să am 2 căței de usturoi plasaţi strategic, unul la uşă şi unul la fereastră. Cu siguranță o să țin orice ființă umană la distanță, darămite nişte amărâți de pricolici.
- O să fac o turtă foarteee sărată şi o să o mănânc înainte de culcare. Se spune că cine îmi aduce apă în vis este omul cu care mă căsătoresc. Foarte probabil o să mă trezesc singură şi o să mă târasc la frigider să-mi torn un pahar de Cola. Cine naiba mai crede în mitul Damzel in Distress?
- O să-mi pun 41 de boabe de grâu sub pernă din aceleaşi motive ca mai sus (măritiş, ursit, bla, bla). Pe astea s-ar putea să le mănânc după ce beau apă :D
- Se spune că e seara în care animalele vorbesc, dar cine stă să le asculte poate muri. Aici nu ştiu ce să spun… O să mă feresc să vorbesc cu Alex? :D
- Mai era o superstiție legată tot de măritiş cu vreo 9 căni de apă. Dacă o ştiți, dați-mi un semn!

Cam atâtea îmi amintesc şi cam atâtea o să încerc în seara asta.
Nu mă pot abține să nu observ că foarte multe superstiții româneşti se leagă de măritiş, şi nu numai de Sfântul Andrei, ci şi de alte sărbători iubite de români. Care ar fi explicația pe lângă obsesia din moşi strămoşi de ați face o casă alături de cineva, obsesia care naşte atâtea întrebări stupide puse de ai mei în timpul meselor de familie?
Noi să fim sănătoşi şi cu mulți ursiți/ursite din care să alegem.

La Mulți Ani tuturor celor care poartă numele protectorului spiritual al României!

Sursa poza

November 29 2010

Cum a fost la Goran Bregovic

Tagged Under : , ,

Tot weekendul ăsta am fost cu capul în nori și e numai din cauza concertului la care am fost vineri. Goran Bregovic a creat o atmosferă de poveste la Sala Palatului și ne-a făcut pe toți să uităm că există orice altceva în afara muzicii și a emoțiilor din fiecare acord.
Cel mai mult m-a impresionat pasiunea cu care Bregovic și Weddings and Funerals Orchestra au pus în scenă un spectacol muzical care te lasă fără cuvinte. Ei nu au nevoie de artificii sau de coregrafii complicate, ci doar de instrumentele, vocile și spiritul lor. Amestecul de culturi, de sunete, de limbi şi contrastul dintre viaţă şi moarte, toate au facut ca acest concert să fie un carusel amețitor din care poți coborî doar amețit de bucurie, ca după un vin bun.
Am dansat pe Kalashnikov și mi s-a făcut pielea de găină la tango-ul realizat de Bregovi pentru Cesaria Evora, iar la final am aplaudat până m-au durut palmele.
Vă mai spun doar atât, data viitoare să nu-l ratați pe Bregovic. Când veți fi în sală, veți înțelege de ce.

Și o mică monstră din seara de vineri:

November 25 2010

Sfânta procrastinare pe net – Top 5 site-uri pe care procrastinați

Tagged Under : ,

Azi m-am trezit cu un mare chef de site-uri noi pe care să lenevesc. Din nefericire, lista pe care o aveam de trecut în revistă a fost consumată rapid, iar Google Reader-ul nu mi-a dat nici el prea multe de făcut.
Ce site-uri îmi propuneți pentru procrastinare?
Şi ca să facem totul mai interesant vă propun o leapşă. Top 5 site-uri care vă plac pentru că sunt fun sau interesante, cu conținut quality sau bazate pe cele mai stupide idei şi pe care procrastinați atunci când nu aveți chef de nimic. Bineînțeles, mă interesează şi de ce vă plac. Şi pentru că la orice leapşă se porneşte cu propriul răspuns, iată-l pe al meu:
1. Learn something everyday – Da, învățați să procrastinați pe site-uri de genul. All day, everyday!
2. I just made love – Hmm, intrați, vedeți şi dacă e cazul postați :))
3. Hyperbole and a Half – Blogul unei tipe care îmbină istorisiri cu desene făcute în Paint. Autoarea suferă de ADHD, sau cel puțin aşa declară şi toate post-urile ei sunt încărcate cu mult comic de situație. Dacă nu mă credeți începeți cu postul ăsta şi citiți-l până la capăt :D
4. Someecards.com – îl urmăresc de puțin timp şi mi-a fost recomandat de Ligia Adam pentru momentele în care vreau să mai uit de licență şi să mă cufund într-o dulce procrastinare.
5. The Onion – Editorii sunt săriți de pe fix. Şi eu sunt şi mai sărită pentru că am încercat (şi reuşit) să-mi conving un prieten din Cluj că o ştire de a lor e real. Da, clujenii sunt câteodată foarte naivi. Scuze, Răzvan!
Aşadar, voi pe ce site-uri procrastinați?

Sursa foto.

November 24 2010

Interviu cu Piticu(.ro)

Tagged Under : , , ,

Azi sunt foart încântată că am reușit să-i iau interviu unui blogger pe care îl citesc de multă vreme și pe care îmi doream să-l descos. This blogging stuff is pretty cool! :D Fără introduceri pompoase, iată cuvintele de duh ale unui blogger aflat la intersecția dintre jurnalism, IT și online. I give you: Piticu!

1. De ce Piticu? Care e povestea din spatele nick-ului?
Povestea e undeva în negura timpului, când în gașca de prieteni eu eram cel mai mic de vârstă. Așa mi-au zis atunci Piticu și așa am preferat să-mi rămână nick-ul.

2. Primele persoane pe care le-ai descoperit prin intermediul blogului? Unde sunt ele acum?
Primele persoane sunt Bobby, Manafu, Cătălin Teniță, Andressa, Alin Zăinescu, Dragoș Novac și ceilalți care veneau la întâlnirile blogosferice obscure de la acele vremuri. Unde sunt ele acum, păi le vedem, implicate în toate activitățile publice și de online.

3. Cum te-a ajutat blogul? Cum ai ajutat tu prin intermediul blogging-ului?
Nu m-a ajutat blogul. N-aș putea spune că datorită blogului mi s-a deschis vreo ușă, dar am avut totuși ocazia să particip la câteva călătorii datorită lui. De fapt, numai datorită blogului. Cum m-am ajutat eu? Am astfel modalitatea să mă descarc de ceea ce mă stresează, aici pot să țip și să arăt cu degetul.

4. În afară de blogging, online şi scris ce îl mai pasionează pe Piticu?
Ce-l pasionează pe orice om normal: muzica, călătoriile, filmele … Bine, mai nou călătoriile. Intenționez să mă dau peste cap să fac ceva să văd și ce n-am mai văzut din lumea asta: Asia, America de sud și Marea Britanie.
Read the rest of this entry »

November 23 2010

Reguli după o despărțire…pe Facebook

Tagged Under : , ,

Am pus cele 3 puncte şi continuarea, doar-doar nu mi-oți sări în cap.
Serios, ați observat cât de sensibil este subiectul Facebook într-o relație?
De ce mai ai poze cu fostul/fosta? Ah, cu mine nu ai niciuna!!!
De ce ai comentat la nu ştiu ce tip/tipă?
De ce eşti single când noi suntem într-o relație? Da’ ce crezi că-s eu?
,
precum şi alte întrebări stupide puse în momentele în care te aştepți mai puțin, cele mai multe având forța proverbialului şut unde doare mai rău.

Nimeni nu s-a gândit să scoată un cod de etichetă şi bună purtare pe Facebook aşa că am încercat să văd care ar fi principalele reguli de care e bine să ții cont după o despărțire:
- Şterge orice urmă a fostului. Pentru actualul tău şi actuala fostului tău. Your head spins, I know, dar ce plăcere sadică ai avea să te urmărească şi actuala fostului şi să-ți buşeşti şi actuala relație?
- Abține-te să laşi mesaje dramatice pe wall-ul ei/ lui. Nu e de ajuns că ocupi deja mult spațiu în inbox?
- Nu îți tag-ui fostul/fosta în poze .

Şi aici deschidem o serie şi mai interesantă de reguli. Strict pentru prieteni, dar care pot avea influență şi asupra cuplului în care eşti:
- Nu-ți tagui prietenii în poze jenante pentru ei – în care sunt băuți, de exemplu, sau în care sunt cu persoană diferită de cel cu care e într-o relație
-Nu-ţi tagui prietenii in post-uri tâmpiţele. S-ar putea să nu le placă :D

Ce chestii ar mai fi?

Sursa foto

November 22 2010

Nu ştii cine e Bobby Voicu?

Tagged Under : , , , ,

Ok, în cazul ăsta e valabilă oricare dintre următoare opțiuni:
• nu ai blog şi nu te interesează mediul online
• nu citeşti bloguri pentru că nu te interesează/ nu ți se par relevante etc etc
• nu ai făcut Jurnalismul sau Facultatea de Comunicare şi Relații Publice, locurile unde e aproape obligatoriu să fii familiarizat cu numele A-list bloggerilor şi să ai mare grijă când le trimiți vreo propunere sau vreun comunicat de presă :))

Bobby Voicu, Zoso, Piticu, Alexandru Negrea par pentru majoritatea studenților din aria marcom-ului, persoane inaccesibile. Sunt oamenii pe care îi cunoşti prin prisma a ceea ce scriu, dar cu care nu ai făcut vreodată cunoştință; oamenii care-ți vorbesc la conferințe, dar cărora ți-e oarecum ruşine să le pui întrebări sau să-i abordezi după ce-şi termină prezentarea. Ciudată situație…nu?

Azi am făcut cunoştință cu Bobby Voicu. După repetate încercări de a-i pune întrebări în timpul unor prezentări pe la care ajungeam, se pare că am prins curaj să mă prezint doar în momentul în care aş putut fi acuzată de invadarea spațiului personal şi a câtorva reguli minimale de etichetă.
Săracul om încerca să-şi bea ceaiul şi să-şi termine munca şi eu îl stresam cu diferite întrebări, după ce mă prezentasem într-un mod penibil, făcând uz de nemuritoarele formule de introducere „Uhm… îți citesc blogul…uhm eşti tare”. Mă voi chinui să nu-mi amintesc toată discuția pentru că ceva îmi spune că o să vreau să mă retrag undeva în munți. După ce închid blogul, fireşte.
Dacă mă gândesc mai bine cred că aveam toate şansele să mă aleg cu un articol de toată frumusețea despre cum să nu abordezi bloggerii atunci când stau şi ei liniştiți.

În pofida tuturor fâstâcelilor mele, Bobby mi-a răspuns foarte calm şi cu mult umor cam la toate întrebările mele de începător.

Să zic că am şi mai mult chef de scris pe blog? :D

Sursa foto: pagina de Facebook a lui Bobby Voicu.

November 21 2010

București, să trăiești?

Tagged Under : ,

Nu, nu sunt din București. Nu, nu am nici măcar o singură amintire care să se lege și care să se împletească în jurul vreunei străzi construită în Interbelic. Și totuși iubesc Bucureștiul mai mult decât un bucureștean plictisit de aceleași tonuri monocrome întrerupte doar de reclamele supradimensionate.
Unui bucureștean orașul ăsta nu mai are ce să-i povestească, iar bucureșteanul nu mai are răbdare să-l asculte. Cumva orașul își pierde vocea între atâtea claxoane și numai străinii mai ajung să-l înțeleagă.
Puțini bucureșteni găsesc cuvinte de laudă pentru el, speculând cu o fericire nedisimulată momentul în care îl vor părăsi. Bucureștiul e un oraș din care pleci, un fel de rampă pe care nu ai ales-o și nu ți-ai dorit-o, dar în care te poți pierde căutând o ieșire. Numai așa se poate explica lipsa de răbdare a oamenilor născuți aici sau uitați prea mult timp pe aici.

Poate că într-o zi o să-mi pierd răbdarea și atunci tot farmecul de acum se va pierde, dar până atunci o să uit să mă enervez când mă pierd pe străzi și o să încerc să prind un loc la geamul autobuzului când picioarele nu mă mai ascultă de atâta hoinărit pe străzi. Pentru că doar aici pot rătăci pe aceleași străzi despre care scria Eliade și să merg la pas prin cartierele unde se intersectau în modurile cele mai stranii poveștile alambicate ale personajelor lui Camil Petrescu. Și doar aici mai pot descoperi clădiri care-și spun povestea cui vrea să asculte, poveste prea veche pentru ca bucureștenii să o mai poată înțelege.
Acum ceva vreme am avut primul moment în care am crezut că iubesc orașul ăsta mai mult decât trebuie și că bucureștenii poate au doar ceva mai multă experiență de teren. Asta s-a întâmplat când am citit un review al Bucureștiului în New York Times. Într-adevăr străinii văd Bucureștiul altfel …
“Please don’t tell us how surprised you are that Bucharest is a nice city. We know that. You’re the ones who think it’s on Mars. Please skip the Dracula jokes — Bram Stoker’s blood-sucker is probably the least interesting thing about Romania. And please bin your old donkey-carts-and-gypsies image of Romania before you come.”
Sursa foto.

November 19 2010

Cum să-ți repari bicicleta?

Tagged Under : ,

Ca mare fană a mersului pe bicicletă – inclusiv în București, unde e o dovadă de curaj – m-am lovit de multe ori de o grămadă de probleme când vine vorba de reparatul bicicletei. Și cum nu e mereu prin preajmă cineva dispus să-mi dea o mână de ajutor, am decis să iau taurul de coarne de una singură și să mă ocup de bicicleta mea dragă.
După ce m-am mânjit de ulei până la urechi, după ce am demontat piese pe care n-am știut să le mai pun la loc și după ce mi-am dat cu chei de diferite mărimi peste degete (deși nicio unghie nu a fost rănită în timpul procesului), am învățat niște chestii valoroase.
Dacă vreți să ajungeți acasă repede și bine în caz de probleme cu bicicleta, ar trebui să aveți la voi următoarele lucruri: o pompă (una micuță, nu ca pe vremea bunicului), o cheie franceza, un patent și un pachet de șervețele cu care să vă ștergeți mâinile, fiindcă nu poți ieși cu mâinile curate din treaba asta. :)
Până la urmă, cea mai bună soluție e să zâmbești frumos și să-l rogi pe un tip simpatic să te ajute. :D
Avem și tutorial video pentru treaba asta. :))

November 18 2010

Breaking news!

Tagged Under : ,

Prima zi de blogging: 3 comentarii.
A doua zi de blogging: 80 vizitatori pe site (de fapt, page views, îmi șoptește Alex în cască). Și un bounce rate de 58.70%. Nu că aș ști ce e ăla, dar pare mare. :))
A treia zi de blogging: am primit prima cerere de link exchange. :D
Sunt o tânără speranță, săriți cu campaniile. :))

Sursa foto.