Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

November 09 2010

O clujeancă în București

Tagged Under : , , ,

Când mai vorbesc cu ai mei la telefon îmi dau seama cât de repede au trecut cei 3 ani de când am plecat de acasă și m-am mutat din liniștea Clujului în zăpăceala din București. Deși nu e mereu ușor și la început îmi era teribil de dor de casă (și nici nu mă putem duce în fiecare weekend, cum făceau colegii mei care stăteau la 100-200 km depărtare), până la urmă m-am obișnuit.

În ciuda faptului că trebuie să te acomodezi, să înveți străzile, să-ți cauți chirie și toate celelalte lucruri pe care le presupune mutarea într-un oraș nou, chestia asta te învață foarte multe. Față de prietenii mei care au rămas la facultate în Cluj, eu pot spune că mi-am dezvoltat capacitatea de a mă adapta la situații și locuri, am învățat să-mi gestionez mai bine resursele (timp și bani) și am învățat că, dacă îți asumi niște riscuri (mai mici sau mai mari), ai șanse mai bune de reușită. Printre străini trebuie să-ți faci mai repede prieteni și plecarea din mediul pe care-l cunoșteam m-a făcut să fiu mai atentă la tot ce se petrece în jurul meu.
Dacă nu știi să gătești, o să trebuiască neapărat să înveți, fiindcă dupa 2-3 ani de primit pachet de acasă (al meu mai plimbat ca altele, 12 ore pe tren), te cam saturi de mers la gară și cărat și decizi să pui mâna pe cratiță. Din punctul ăsta de vedere, sunt tocmai bună de măritat, cum ar spune bunica mea.
E drept ca mutatul la București mi-a dat o libertate mult mai mare decât aș fi avut dacă aș fi rămas acasă, dar asta nu a venit fără responsabilități. Gustul ei rămâne, însă, la fel de dulce. J
Oricât de clișeic ar suna asta, în București ai posibilitatea să faci ce-ți dorești, ți se deschid oportunități pe care nu le-ai putea avea niciunde în România și poți ajunge foarte departe dacă știi ce vrei. Dar toate posibilitățiile astea sunt degeaba acolo dacă nu le exploatezi.
În București sunt evenimentele care mă intereseaza, sunt oamenii pe care vreau să-i cunosc și cu care mi-ar plăcea să lucrez.
Plecarea de acasă mi-a făcut bine și m-a făcut mai puternică, deși mai am chef câteodată să mă alint și să pretind că am încă 17 ani și sunt acasă. Mi-e dor de ai mei și de asta vorbesc mai tot timpul cu ei la telefon, deși Miki și Alex mă iau peste picior pentru asta. I’m my mommy and daddy’s girl and not ashamed of it! Ce știu ei despre dorul de casă…

Comments:

(4) posted on O clujeancă în București

Post a comment