Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

November 21 2010

București, să trăiești?

Tagged Under : ,

Nu, nu sunt din București. Nu, nu am nici măcar o singură amintire care să se lege și care să se împletească în jurul vreunei străzi construită în Interbelic. Și totuși iubesc Bucureștiul mai mult decât un bucureștean plictisit de aceleași tonuri monocrome întrerupte doar de reclamele supradimensionate.
Unui bucureștean orașul ăsta nu mai are ce să-i povestească, iar bucureșteanul nu mai are răbdare să-l asculte. Cumva orașul își pierde vocea între atâtea claxoane și numai străinii mai ajung să-l înțeleagă.
Puțini bucureșteni găsesc cuvinte de laudă pentru el, speculând cu o fericire nedisimulată momentul în care îl vor părăsi. Bucureștiul e un oraș din care pleci, un fel de rampă pe care nu ai ales-o și nu ți-ai dorit-o, dar în care te poți pierde căutând o ieșire. Numai așa se poate explica lipsa de răbdare a oamenilor născuți aici sau uitați prea mult timp pe aici.

Poate că într-o zi o să-mi pierd răbdarea și atunci tot farmecul de acum se va pierde, dar până atunci o să uit să mă enervez când mă pierd pe străzi și o să încerc să prind un loc la geamul autobuzului când picioarele nu mă mai ascultă de atâta hoinărit pe străzi. Pentru că doar aici pot rătăci pe aceleași străzi despre care scria Eliade și să merg la pas prin cartierele unde se intersectau în modurile cele mai stranii poveștile alambicate ale personajelor lui Camil Petrescu. Și doar aici mai pot descoperi clădiri care-și spun povestea cui vrea să asculte, poveste prea veche pentru ca bucureștenii să o mai poată înțelege.
Acum ceva vreme am avut primul moment în care am crezut că iubesc orașul ăsta mai mult decât trebuie și că bucureștenii poate au doar ceva mai multă experiență de teren. Asta s-a întâmplat când am citit un review al Bucureștiului în New York Times. Într-adevăr străinii văd Bucureștiul altfel …
“Please don’t tell us how surprised you are that Bucharest is a nice city. We know that. You’re the ones who think it’s on Mars. Please skip the Dracula jokes — Bram Stoker’s blood-sucker is probably the least interesting thing about Romania. And please bin your old donkey-carts-and-gypsies image of Romania before you come.”
Sursa foto.

November 12 2010

Cele mai bune locuri de citit din București

Tagged Under : ,

Am doi colegi de casă extreme de gălăgioși și hiperactivi. Asta se știe. Acum că sunt pe ultima sută de metri cu licența, am nevoie de toată concentrarea posibilă, ca să pot revizui cât pot de mult din informația pentru examen. Voiam să vă cer și vouă părerea cu privire la cele mai bune și liniștite locuri de citit din București, fie că sunt ceainării, parcuri sau cafenele. Biblioteca iese din discuție, fiindcă m-am săturat de ea până peste cap.
Aștept să mă asaltați cu sugestii și cât mai repede. :D

Sursa foto.

November 11 2010

Cum să-ți găsești chirie în București? – The unseen part

Tagged Under : , ,

Probabil ar fi foarte simplu să arunc răspunsul „pe net”, să închid laptopul și să-mi fac un ceai, contemplând la frumoasa casa în care stau și la faptul că cineva mi-a pus mâna în cap de am ajuns să stau aici. Da, sunt conștientă că am avut un mare noroc la partea cu găsitul unui loc cu chirie în București.
Acum 3 ani, ai mei mă lasau la o mătușă ușor decrepită care a fost suficient de drăguță să mi spună că mă lasă să stau la ea două săptămâni, timp în care ar fi bine să-mi găsesc alt locșor în care să stau. Cine a zis că bucureștenii nu sunt drăguți?
Firește am început să caut garsoniere pe toate site-urile care aveau oferte de genul. Căutările au fost încununate de succes: am găsit o grămadă de locuri drăguțe care m-ar fi falimentat în mai puțin de două luni sau garsoniere la care era bine să mă întorc înainte de 6 seara. Așa că am început să fac o listă cu locurile în care aș fi putut să găsesc apartamente decente, listă care sper că o să va ajute și pe voi:
- Forumul facultății voastre (măcar vă sincronizați cu examenele și nu trebuie să fugiți de acasă în timpul sesiunii)
- Întrebați pe Twitter, Facebook (o să primiți like-uri măcar din simpatie)
- Întrebați-vă prietenii dacă cunosc oameni care ar vrea să împartă o chirie
- Puneți întrebarea asta și la status YM, nu de altă, dar Alex, unul din colegii mei de casă așa m-a găsit pe mine :))
În rest, multă baftă și multă flexibilitate.
Ah, dacă știți alte metode „neconvenționale” pentru găsirea unui apartament puteți să le lăsați în comentarii. Nu, nu eveniment pe Facebook. Nu de alta, dar am încercat și mai mulți s-au gândit să mă „înfieze”.

November 09 2010

O clujeancă în București

Tagged Under : , , ,

Când mai vorbesc cu ai mei la telefon îmi dau seama cât de repede au trecut cei 3 ani de când am plecat de acasă și m-am mutat din liniștea Clujului în zăpăceala din București. Deși nu e mereu ușor și la început îmi era teribil de dor de casă (și nici nu mă putem duce în fiecare weekend, cum făceau colegii mei care stăteau la 100-200 km depărtare), până la urmă m-am obișnuit.

În ciuda faptului că trebuie să te acomodezi, să înveți străzile, să-ți cauți chirie și toate celelalte lucruri pe care le presupune mutarea într-un oraș nou, chestia asta te învață foarte multe. Față de prietenii mei care au rămas la facultate în Cluj, eu pot spune că mi-am dezvoltat capacitatea de a mă adapta la situații și locuri, am învățat să-mi gestionez mai bine resursele (timp și bani) și am învățat că, dacă îți asumi niște riscuri (mai mici sau mai mari), ai șanse mai bune de reușită. Printre străini trebuie să-ți faci mai repede prieteni și plecarea din mediul pe care-l cunoșteam m-a făcut să fiu mai atentă la tot ce se petrece în jurul meu.
Dacă nu știi să gătești, o să trebuiască neapărat să înveți, fiindcă dupa 2-3 ani de primit pachet de acasă (al meu mai plimbat ca altele, 12 ore pe tren), te cam saturi de mers la gară și cărat și decizi să pui mâna pe cratiță. Din punctul ăsta de vedere, sunt tocmai bună de măritat, cum ar spune bunica mea.
E drept ca mutatul la București mi-a dat o libertate mult mai mare decât aș fi avut dacă aș fi rămas acasă, dar asta nu a venit fără responsabilități. Gustul ei rămâne, însă, la fel de dulce. J
Oricât de clișeic ar suna asta, în București ai posibilitatea să faci ce-ți dorești, ți se deschid oportunități pe care nu le-ai putea avea niciunde în România și poți ajunge foarte departe dacă știi ce vrei. Dar toate posibilitățiile astea sunt degeaba acolo dacă nu le exploatezi.
În București sunt evenimentele care mă intereseaza, sunt oamenii pe care vreau să-i cunosc și cu care mi-ar plăcea să lucrez.
Plecarea de acasă mi-a făcut bine și m-a făcut mai puternică, deși mai am chef câteodată să mă alint și să pretind că am încă 17 ani și sunt acasă. Mi-e dor de ai mei și de asta vorbesc mai tot timpul cu ei la telefon, deși Miki și Alex mă iau peste picior pentru asta. I’m my mommy and daddy’s girl and not ashamed of it! Ce știu ei despre dorul de casă…