Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

December 17 2010

Ce vreau de la blogul meu in 2011

Tagged Under : , , , ,

Săptămână asta am fost Tânără şi neliniştită de-a dreptul, încercând tot felul de chestii ba pe blog, ba pe Twitter. Luni m-am gândit să încerc şi eu tot ce a încercat o blogosferă întreagă şi am dat drumul la o leapşă. Evident, nu am dat drumul la ea foarte ok. Şi mai evident, am atras în asemenea hal atenția, încât şi Bobby a scris despre mine, dându-mă exemplu. Exemplu negativ, that is :D.
După urecheală, nu m-am potolit şi am dat drumul la un hashtag. Poate vi-l amintiți că n-au trecut decât 3-4 zile. #zicetata, cu ceva rezultate cu care mă mândresc. S-ar putea ca Bobby să aibă ceva de comentat şi aici :D.
Şi pentru că cine dă, mai şi primeşte, am primit o leapşă de la Bobby, asemănătoare cu cea începută de mine :D. Ar trebui să spun 3 lucruri pe care mi le doresc de la blogul meu în materie de constanță, trafic şi conținut. So here it goes:

1. Constanță – îmi doresc să păstrez cam acelaşi ritm de scriere – 4, 5 articole de săptămână. Având în vedere că sunt încă un blogger nou, sunt conştientă că o mare parte din entuziasmul de la început o să dispară, aşa că mi-aş dori ca în pofida schimbării ritmului să primeze calitatea posturilor.
2. Conținut – se leagă foarte mult de ce am scris la constanță. Îmi fac mai degrabă un scop dintr-un conținut bun şi relevant în special pentru oamenii de vârsta mea decât din regula Eşti blogger doar dacă scrii o dată pe zi.
3. Trafic – the sky is the limit. Cine spune că nu e interesant de trafic, minte. Sau cel puțin, asta e părerea mea. Nu spun ca vreau să fiu citită doar de A-list bloggeri sau doar de oameni de vârsta mea, dar aş vrea ca oamenii care trec pe aici să fie plăcut surprinşi de ceea ce găsesc, iar dacă nu, măcar să lase un feedback constructiv.

Cam asta îmi doresc de la blog. Şi da, aş mai vrea ca blogul ăsta să devină o carte de vizită pentru mine şi cine ştie, poate chiar să mă ajute să-mi găsesc un job în 2011 :).

Și pentru că trebuie să pasez leapșa mai departe, am ales oameni care nu mai scriu pe blog sau scriu foarte rar, în speranța că îi voi forța să se gândească la blogul lor în 2011: Ileana Ghiță, Andreea Burlacu și Andrei Basoc. Andrei scrie, dar aș vrea să-l văd scriind mai des :).

December 14 2010

#Zicetata

Tagged Under : , , , , , ,

Vă amintiți toate replicile care vă erau servite de către părinți când erați mici? Şi de care nu ați scăpat nici când v-ați făcut mari?

Când oi fi pe banii tăi să faci ce vrei, De ce nu poți să fii şi tu ca X-ulescu? şi toate celelalte replici stas au făcut parte într-o mai mică sau mai mare măsura din certurile cu ai noştri. Ai noştri care dădeau dovadă de foarte multă creativitate când vroiau să ne comunice ceva de duh.

Aseară am pus pe hold proiectul de care vă ziceam ieri şi mi-am spus să încerc şi eu să fac ce au făcut Hoinaru cu #maistiticand şi #bobbyvoicufacts sau Mircea Mester cu #ultimelecuvinte. Am vrut să aflu toate replicile pe care şi le aduc aminte oamenii de pe Twitter şi se pare că am reuşit, dacă stau să mă uit prin toate api-urile de Twitter pe care le-am folosit azi. Pentru că ce e Tweet ca Tweet-ul trece am încercat să fac şi un Best of #zicetata. Nu ştiu dacă să le spun bravo oamenilor de mai jos sau taților lor, but here it is:
Read the rest of this entry »

November 22 2010

Nu ştii cine e Bobby Voicu?

Tagged Under : , , , ,

Ok, în cazul ăsta e valabilă oricare dintre următoare opțiuni:
• nu ai blog şi nu te interesează mediul online
• nu citeşti bloguri pentru că nu te interesează/ nu ți se par relevante etc etc
• nu ai făcut Jurnalismul sau Facultatea de Comunicare şi Relații Publice, locurile unde e aproape obligatoriu să fii familiarizat cu numele A-list bloggerilor şi să ai mare grijă când le trimiți vreo propunere sau vreun comunicat de presă :))

Bobby Voicu, Zoso, Piticu, Alexandru Negrea par pentru majoritatea studenților din aria marcom-ului, persoane inaccesibile. Sunt oamenii pe care îi cunoşti prin prisma a ceea ce scriu, dar cu care nu ai făcut vreodată cunoştință; oamenii care-ți vorbesc la conferințe, dar cărora ți-e oarecum ruşine să le pui întrebări sau să-i abordezi după ce-şi termină prezentarea. Ciudată situație…nu?

Azi am făcut cunoştință cu Bobby Voicu. După repetate încercări de a-i pune întrebări în timpul unor prezentări pe la care ajungeam, se pare că am prins curaj să mă prezint doar în momentul în care aş putut fi acuzată de invadarea spațiului personal şi a câtorva reguli minimale de etichetă.
Săracul om încerca să-şi bea ceaiul şi să-şi termine munca şi eu îl stresam cu diferite întrebări, după ce mă prezentasem într-un mod penibil, făcând uz de nemuritoarele formule de introducere „Uhm… îți citesc blogul…uhm eşti tare”. Mă voi chinui să nu-mi amintesc toată discuția pentru că ceva îmi spune că o să vreau să mă retrag undeva în munți. După ce închid blogul, fireşte.
Dacă mă gândesc mai bine cred că aveam toate şansele să mă aleg cu un articol de toată frumusețea despre cum să nu abordezi bloggerii atunci când stau şi ei liniştiți.

În pofida tuturor fâstâcelilor mele, Bobby mi-a răspuns foarte calm şi cu mult umor cam la toate întrebările mele de începător.

Să zic că am şi mai mult chef de scris pe blog? :D

Sursa foto: pagina de Facebook a lui Bobby Voicu.