Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

December 02 2010

Încercare de reportaj – partea întâi

Tagged Under : , , , , , ,

Dacă tot am început masterul în forță, mi-am propus să-mi adun ideile și să mă pregătesc pentru proiectele care mă așteaptă. Și pentru că sunt o muțime de bloggeri faini care nu-s de loc din București sau pur și simplu nu stau în București, m-am gândit că ar fi interesant să adun laolaltă părerile lor despre cum e viața într-un oraș de provincie față de capitală. Mi se pare că subiectul are potențial, dat fiind faptul că locurile unde am crescut sau unde stăm dau o anumită culoare articolelor și blogurilor românești. Dacă până acum aveam monografii ale scriitorilor, urmașilor noștri le vor rămâne blogurile noastre, cu rânduri întregi de povești despre oameni și locuri.
Cum despre dragostea mea pentru Cluj am povestit în postarea asta, acum m-am gândit că n-ar fi rău să citiți și despre gândurile unor bloggeri de seamă. Au fost amabili să-mi scrie câteva rânduri Cosmin Tudoran (care e blogger în devenire, mi-a șoptit cineva), Makavelis, Nebuloasa , Andrei Crivăț și Adrian Ciubotaru.
Având în vedere că ar fi ieșit un articol prea lung, l-am împărțit în două și a doua parte va veni mâine.

Cosmin Tudoran
1.Timpul
- când eram încă în liceu, aveam o vorbă: până la liceu, cu autobuzul fac 19 minute, pe jos fac 20. (Liceul fiind într-un capăt al orașului, eu în cealaltă). Orașul fiind mic, totul se reduce prin împărțirea la 10. Casă – centru: 4 minute s.a.m.d
2. Curățenie.
- cu noua conducere, orașul a înviat. Totul e aranjat, curat și adus mult spre orice oraș austriac. Verde primăvara, galben toamna. Orașul castanilor te îmbie la un trai molcom și pur ardelenesc. Nu se grăbește nimeni nicăieri. Oricum tot acolo le găsești :)
3. Costuri
- e clar ca bună ziua că banii se cheltuie altfel într-un oraș mic, nu? De la costurile întreținerii până la cele ale divertismentului, totul se calculează altfel. 1 Espresso: 4,5 lei.
4. Țuica
Pen’că băiatu’ ăla, Bram Stoker, om cu idei multe de a locuit la Hotel Coroana, s-a îmbătat cu țuica și a scris un lucru de care tată România îi mândră. Vezi ce înseamnă țuica de pe Bârgău?
Bistrița e un oraș în care ai vrea să te retragi după o viață tumultoasă. Pentru oameni cu energie și suflu debordant însă, Bistrița prezintă riscul de a plafona. Eu unul asta am simțit la momentul decolării. Însă orice vizită în Bistrița îți lasă un zâmbet tâmp pe moacă!

Makavelis
București e acel loc de unde încep mai toate în țara asta. Banii se fac acolo, afacerile, evenimentele importante, concerte, acolo găsești joburi mișto, chiar și majoritatea bloggerilor cunoscuți sunt de acolo. Toate astea stârnesc invidia celor din provincie. Nu, nu mi-ar plăcea să locuiesc în București, însă mi-ar fi mult mai ok dacă aș sta mai aproape de orașul ăla. Și spun asta gândindu-mă la online – evenimente, oameni, oportunități, joburi, bani.
De exemplu, în Alba Iulia nu cred că se știe de conceptul de PR. În Alba Iulia nu există comunitate online, nu există agenții de publicitate serioase, nu există evenimente pentru oamenii 2.0. Alba Iulia e acel oraș pe care vrei să-l vizitezi, îți place și ai mai rămâne. În schimb, Bucureștiul nu vrei să-l vizitezi, Bucureștiul e bun pentru a-ți găsi un job, un partener de afaceri, e locul unde poți să întâlnești persoane importante din online, oameni cu care comunici zi de zi pe internet (twitter, facebook, blog, messenger), dar cu care nu apuci să te vezi, să schimbi o părere face2face.
Un albaiulian vede capitala ca pe o oportunitate. Știe că e plina de jeg, plină de oameni de doi bani, că e aglomerat și că e obositor, însă mai știe că acolo e locul unde poate reuși. E locul unde ușile sunt la fel de greu de deschis, dar sunt mai multe, unde oamenii importanți sunt la fel de greu de abordat, însă ai de unde alege, unde ideea ta genială poate să se piardă la fel ca și aici, însă acolo e locul unde are mai multe șanse să devină de succes.

Andrei Crivăț
Eu am locuit în 4 orașe, până acum. În Brăila am copilărit, în București m-am format, în Cluj m-am “desăvârșit” (Doamne, câtă modestie) și în Timișoara experimentez. Între toate orașele astea exista mari diferențe și mari asemănări. Pentru mine, Brăila păstrează parfumul vechi al unei copilării frumoase, așa că nu pot fi obiectiv. Bucureștii…un oraș mare, plin de oameni grăbiți și preocupați, plin de oportunități la tot pasul. Trebuie să fii iute, dacă vrei să ții pasul. Clujul mi-e acasă (căci acasă e acolo unde simți, sufletește, că-i acasă). Oamenii sunt calmi și onești, dar trebuie să-ți exersezi răbdarea, căci ei nu se grăbesc niciunde.
Iar Timișoara… Timișoara e fascinantă, cu oamenii ei deschiși la minte și cu “mândria că mi-s bănățan”, cu Poli si BC Timișoara, cu aerul îmbibat de multiculturalitate și cu sârbii care mi-s atât de dragi.

November 09 2010

O clujeancă în București

Tagged Under : , , ,

Când mai vorbesc cu ai mei la telefon îmi dau seama cât de repede au trecut cei 3 ani de când am plecat de acasă și m-am mutat din liniștea Clujului în zăpăceala din București. Deși nu e mereu ușor și la început îmi era teribil de dor de casă (și nici nu mă putem duce în fiecare weekend, cum făceau colegii mei care stăteau la 100-200 km depărtare), până la urmă m-am obișnuit.

În ciuda faptului că trebuie să te acomodezi, să înveți străzile, să-ți cauți chirie și toate celelalte lucruri pe care le presupune mutarea într-un oraș nou, chestia asta te învață foarte multe. Față de prietenii mei care au rămas la facultate în Cluj, eu pot spune că mi-am dezvoltat capacitatea de a mă adapta la situații și locuri, am învățat să-mi gestionez mai bine resursele (timp și bani) și am învățat că, dacă îți asumi niște riscuri (mai mici sau mai mari), ai șanse mai bune de reușită. Printre străini trebuie să-ți faci mai repede prieteni și plecarea din mediul pe care-l cunoșteam m-a făcut să fiu mai atentă la tot ce se petrece în jurul meu.
Dacă nu știi să gătești, o să trebuiască neapărat să înveți, fiindcă dupa 2-3 ani de primit pachet de acasă (al meu mai plimbat ca altele, 12 ore pe tren), te cam saturi de mers la gară și cărat și decizi să pui mâna pe cratiță. Din punctul ăsta de vedere, sunt tocmai bună de măritat, cum ar spune bunica mea.
E drept ca mutatul la București mi-a dat o libertate mult mai mare decât aș fi avut dacă aș fi rămas acasă, dar asta nu a venit fără responsabilități. Gustul ei rămâne, însă, la fel de dulce. J
Oricât de clișeic ar suna asta, în București ai posibilitatea să faci ce-ți dorești, ți se deschid oportunități pe care nu le-ai putea avea niciunde în România și poți ajunge foarte departe dacă știi ce vrei. Dar toate posibilitățiile astea sunt degeaba acolo dacă nu le exploatezi.
În București sunt evenimentele care mă intereseaza, sunt oamenii pe care vreau să-i cunosc și cu care mi-ar plăcea să lucrez.
Plecarea de acasă mi-a făcut bine și m-a făcut mai puternică, deși mai am chef câteodată să mă alint și să pretind că am încă 17 ani și sunt acasă. Mi-e dor de ai mei și de asta vorbesc mai tot timpul cu ei la telefon, deși Miki și Alex mă iau peste picior pentru asta. I’m my mommy and daddy’s girl and not ashamed of it! Ce știu ei despre dorul de casă…