Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

December 16 2010

Ce se poate întâmpla rău la un interviu?

Tagged Under : , , , , , ,

Aparent nimic. Nu au contraindicații. Decât pentru orgoliul personal în anumute cazuri. Sau pentru că dialogul cu nenea de la HR se dovedeşte adesea a fi un teren minat în care tu pierzi puncte ori de câte ori spui ceva ce îi provoacă angajatorului un spasm facial. Sau, sau, sau… orice din lista următoare, listă întocmită cu nişte colegi cu cele mai naşpa faze dinaintea sau din timpul unui interviu. Luați-o ca pe o listă de experiențe colectate de-a lungul timpului:

- Tot ce înseamna anunț care se termină în “Mai multe detalii la fața locului” ar trebui să fie tăiat din start de pe lista oricărui student. De obicei afli că “Nu, nu vei avea un salariu fix, dar vei avea un comision gigantic”, încercând să vinzi un lucru nefolositor unor personae neinteresate de el.
- Omul din fața ta să nu aibă treabă cu HR-ul. Să nu ştie să gestioneze interviul şi să nu fie clar pe anumite părți ale lui. Pentru că e mai bine să fie neclar…pentru el.
- Să ai parte de un interviu colectiv. Nu credeți că există aşa ceva. Mai gândiți-vă, iar dacă nu vi-l puteți imagina, vi-l descriu eu – Mai multe persoane la o masă, fiecare încercând să zică cât mai tare că el e persoană potrivită. Dacă nu ați văzut niciodată cum se reped nişte peştişori mici la firimitură de pâine, aveți ocazia să vedeți chestia asta cu oameni de 20-21 de ani.
- Cunoştințe minime PC se traduce în “Cunoşti protocolul TCP/IP?”
- Deşi nicăieri în anunț nu apărea ceva de genul “Şi în afară de scrierea şi trimiterea comunicatelor de presă te vei ocupa şi de traduceri din daneză în engleză”, chestia asta ți se cere brusc în timpul unui interviu.

Ştiu că toate exemplele astea par desprinse din SF, dar, până nu te loveşti de una, bănuiesc că e mult mai ok să pretinzi că nu se întâmplă.

Sursa poza

December 08 2010

Interviurile de job. You’re doing it wrong

Tagged Under : , , , , , ,

Interviu la ora 11. Iți pui o cămaşă albă şi un sacou. Aşa dă bine. Şi office. Şi aşa arăți şi tu ca orice alt mini-corporatist care se respectă. Limbajul de lemn parcă e mai accesibil aşa.

În fața ta un nene de la HR îți citeşte pe diagonală CV-ul. Te abții să nu urli - Nu-l mai citi pe diagonală, oricum bate vântu pe acolo.

- Facultatea de Jurnalism ?

O cravată invizibilă îți strangulează orice urmă de inteligența şi iese doar o chestie monosilabică.

- Mhm!
- Şi unde te vezi în 5 ani?
- În 5 ani, mă văd în locul tău! Stai bine?

Nu zici asta. Nu ar fi politically correct şi nu ar face în niciun fel cinste cămăşii albe cumpărate doar pentru interviuri.

- O funcție în compania dumneavoastră, deorece îmi doream încă din anii studenție să “…..” şi să încerc să aduc un plus de profesionalism industriei de “…..” .

Completezi rapid spațiile pentru că ai făcut research-ul de acasă, căutând pe net tot felul de informații despre o companie de care nu ai mai auzit până în momentul ăla. Dar faci tot ce ar face un jurnalist cu capul pe umeri – Unde nu e o poveste, creezi una şi unde nu ai informații, le cauți.
Interviul continuă, câteodată doar pentru simpla plăcere meschină a intervievatorului. Pentru că NU, NU ai obținut jobul, el o ştie şi continuă interviul, iar tu urmează să o afli, undeva, în zilele următoare, păstrând încă zâmbetul tamp şi plin de speranță.

Ieşi şi primele 5 minute eşti împăcat cu propria persoană. După alte 5 minute apar procesele de conştință – “Puteam să-i mai zic atâtea”, “Ştiam ce să spun la întrebarea aia”.
Şi te rogi să-i fi spus măcar o tâmpenie care să te scoată din grămada de sacouri negre, iar cv-ul tău să iasă magic din ciclul său natural – grămada de CV-urile permanent rulată de aceaşi mână plictisită.
Interviurile sunt inutile. Drace, ba nu! Din interviuri înveți mereu câte ceva, inclusiv cum că unii dintre cei care iau interviuri sunt slab pregătiți sau au uitat ce era în job description.

Mă gândesc serios să scriu de cele mai naşpa faze care ți se pot întâmpla în timpul unui interviu. Poate mâine. Poate săptămâna viitoare.
Până atunci – Don’t call us, we’ll call you.

Sursă poză