Clujeanca, pasionata de jurnalism, creative writing, blogging si online.

January 27 2011

Interviu cu Andi Moisescu

Tagged Under : , , , ,

Dacă e ceva care reușește să mă motiveze să continui cu sesiunea și cu îndelunga mea căutare a unui job este faptul că există o mână de oameni, din jurnalism și din online, care demonstrează în fiecare zi că se poate și altfel. Un astfel de om este Andi Moisescu, pentru care am o admirație sinceră și care mă face să vreau mai mult de la mine, dar și de la cei din jurul meu. Am avut bucuria și onoarea să-i iau un interviu, pe care abia așteptam să vi-l împărtășesc. Iată încă o șansă pe care mi-a creat-o online-ul și de care am profitat din plin. Lectură plăcută!

1. Ce mai coace Andi Moisescu?
Încearcă să facă faţă distracţiei. Când ai doi copii acasă înţelegi parcă şi mai bine sloganul Xbox. Work less, play more. Orice fac, încerc să respect sloganul de faţă. E mai sănătos aşa. Dacă o să pornesc odată şi blogul andimoisescu.ro, care e de mult gata, o s-o fac doar pentru a-mi oferi o nouă joacă.

2. Fiindcă eu cred că sfera online este despre poveşti, mi-ar plăcea să împărtăşeşti cu mine şi cititorii o experienţă care ţi-a marcat viaţa.
Experienţa care mi-a marcat complet viata sunt cei doi copii ai mei. Mi-au ordonat priorităţile, m-au făcut să privesc altfel viaţa. Gândesc mai liber, trăiesc mai sănătos, mă joc mai mult. Sunt cel mai mare câştig al vieţii mele de până acum. Le doresc tuturor celor care îşi pot asuma o astfel de responsabilitate, experienţa prin care am trecut eu. Vor avea enorm de câştigat.

3. În afară de televiziune, radio şi muzică, ce pasiuni mai are Andi Moisescu şi cum se concretizează ele?
Sunt pasionat de comunicare în general şi asta include tot ceea ce am făcut sau fac în viaţa profesională de zi cu zi. Radio, televiziune, advertising, media training, public speaking. Până şi muzica, de care sunt atât de pasionat în calitate de ascultător, tot comunicare e. Singura pasiune colaterală e sportul în general şi ski-ul în particular.

4. Îți mai aduci aminte de primul tău contact cu sfera online? Cum vezi tu evoluția ei din anii ’90 și până în zilele noastre?
Lucram în radio pe vremea aia. Anii 90, cu toată nebunia aferentă. Dacă mi-ar fi spus cineva că în 20 de ani o să ajungem unde am ajuns, probabil că l-aş fi considerat nebun. Între timp m-am obişnuit cu ritmul alert în care se mişcă online-ul. Acum sunt pregătit să mă aştept la orice, fără să mai tresar măcar. Viaţa mea se desfăşoară în cea mai mare parte online. De altfel, nici nu-mi mai pot imagina cum m-aş putea descurca altfel.

5. Care crezi că este cel mai important lucru de care are nevoie jurnalismul pentru a-și reafirma valoarea pentru societate?
Poate c-ar avea nevoie de nişte jurnalişti. În ultimii ani, numai cine n-a vrut nu s-a intitulat jurnalist. Goana după senzaţii mondene ieftine n-are nicio legătură cu jurnalismul. E doar o impresie.

6. Ai vreo poveste specială legată de ăștia care-și spun ”tuităriști”? Cine sunt protagoniştii, care e povestea si cine a regizat toata treaba? Spune-mi tot. :)
Şi eu sunt un tuitărist, în felul meu. Răzvan Exarhu mi-a deschis ochii, căci eu eram ocupat cu altele. I-am simţit imediat potenţialul şi mi-am făcut pe loc un cont. Între timp am adunat o adevărată comunitate care face multe ori parte din echipa ApropoTV. Am cunoscut oameni extraordinari la care n-aş fi putut să ajung altfel. Pentru mine, twitter-ul e o oportunitate de vis.

7. Bun, rău, cu ce a contribuit online-ul la viața ta?
Am făcut mulţi paşi înainte cu ajutorul online-ului. Dar poate cel mai important e că paşii ăştia m-au adus în faţa unor alei noi, neaşteptate, pe care abia aştept să păşesc.

8. Cine crezi tu că e responsabil de construcția și întreținerea podului de piatră dintre online și offline? Cum jonglezi cu pixelii și cu electronii de la TV?
Eu nu simt un pod de piatră între online şi offline. Iar dacă e, foarte bine. Orice pod e construit pentru a face legătura între două lumi. Măcar ca, în cazul de faţă, vorbim de una şi aceeaşi lume. Nu sunt oameni de-o parte şi roboţi de alta. Sunt tot oameni şi colo şi dincolo. Unii mai curajoşi şi mai receptivi la nou, alţii mai reţinuţi. Dar cred că şi asta e doar o chestiune de timp. Vorba aia. Până şi Ion Iliescu şi-a deschis blog-ul înaintea mea.

9. Ce părere ai despre tinerele speranţe ale jurnalismului românesc? Cât sunt ele de pregătite pentru ceea ce le aşteaptă? Poate fi online-ul un mediu mai blând, în care să-și testeze abilitățile?
Dacă-mi place ceva la online, îmi place că e pe bune. Aici succesul sau insuccesul ţine numai de tine. Nu mai poţi să dai vina pe nimeni. Drept urmare, mi se pare locul perfect pentru afirmare. Nimeni nu te poate împiedica să fii bun, dacă într-adevăr eşti.

10. Cum crede Andi Moisescu că îl va influenţa la nivel personal şi profesional evoluţia mediului online românesc?

Un singur lucru mi-e clar. Online-ul românesc va evolua şi odată cu el voi evolua şi eu. Nimic nu ne poate sta în cale.

Sursa foto.

January 17 2011

Interviu cu Florin Grozea (Hi-Q)

Tagged Under : , , ,

Am decis să încep săptămâna cu un material special. Aşadar, îmi reiau îndeletnicirea specific jurnalistică de a face interviuri, mai ales acum că sunt în sesiune și nu e nimic mai plăcut decât să lucrezi la proiecte personale, în timp ce încerci să eviți să te apuci de treaba pentru proiecte și examene. De data aceasta îl am sub “lupă” pe Florin Grozea, membru al trupei HiQ, unul dintre veteranii mediului online din .ro. L-am descusut eu cum am știut mai bine, aşa că vă inviț să citiți ce am reușit să aflu de la acest onliner de seamă.

1. Cât de important este pentru persoanele care fac muzică să fie “prietene” cu mediul online? Înțeleg artiștii români asta?
Blogurile, site-urile de social media nu sunt decât modalități de a comunica fără intermediar cu fanii muzicii tale. Artiștii români au intrat în online un pic mai târziu dar au recuperat rapid iar acum ne putem ’mândri’ cu artiști care au chiar și departament dedicat promovării online.

2. Cum s-a produs la tine trecerea de la muzică la blogging şi invers? Care e secretul reuşitei mixului?
Blogging-ul nu este o meserie pentru mine, este doar un mod de a discuta direct cu oamenii. E ușor să ai un blog când ești sincer, comunicativ, organizat.

3. Îți mai aduci aminte care a fost primul lucru pe care l-ai făcut imediat ce ai intrat în online?
Am intrat pe net de la serviciul mamei mele, primul site a fost Yahoo.com, apoi Yahoo!Messenger. Era acum o sută de ani :-)

4. Ce te-a determinat să începi să scrii pe blog şi cum te-a ajutat blogul?
Am descoperit blogurile prin site-urile de știri acum 4 ani când Orlando Nicoară, unul dintre cei mai importanți oameni din online a declarat ceva pe blogul personal și toate ziarele l-au preluat. Apoi l-am descoperit pe Robert Scoble – poate cel mai cunoscut blogger american. În 2006 am fost primul artist român cu blog

5. Care este cea mai mare realizare a ta în legată de online (pe blog, Twitter, Facebook etc.)?

Sunt mândru de eOk.ro – primul site LEGAL cu muzică gratuită din România. Am reușit să conving casele de discuri și artiștii că internetul nu este un loc al pierzaniei ci o oportunitate imensă pentru promovarea, distribuția și vânzarea de muzică. Sunt singurul artist care a apărut pe coperta revistei BIZ datorită inovației în muzica online.

6. Pe lângă gadgeturi, Internet şi muzică, cu ce altceva îşi mai ocupă Florin Grozea timpul?

Viața mea se împarte între concerte, studioul de înregistrări și inițiativele mele din online.

7. Cum începe ziua ta pe net?

Primul lucru pe care-l fac dimineața este să deschid email-ul, GMail este centrul activității mele online: colaborarea cu colegii mei, cu alți artiști și compozitori, contracte, articole. Apoi intru pe Twitter și pe Google Reader pentru a afla cele mai noi știri.

8. Ce bloguri româneşti obişnuieşti să citeşti? Ce bloguri străine?
Am o listă consistentă de bloguri pe care le citesc prin RSS. În general site-uri și bloguri de afară din domeniul muzical, muzică online, drepturi de autor, mashup. Cele mai interesante melodii și știri le pun pe www.floringrozea.ro.

9. Cu ce anume din mediul online se identifică cel mai bine Florin Grozea?
Florin Grozea face succes! Așa se vorbește în online.

10. Cum vezi tu evoluţia viitoare a online-ului românesc?
România este o țară cu mare potențial uman în zona IT. Deocamdată piața online este foarte mică în raport cu restul Europei dar acolo unde există valoare umană există un viitor strălucit.

December 16 2010

Ce se poate întâmpla rău la un interviu?

Tagged Under : , , , , , ,

Aparent nimic. Nu au contraindicații. Decât pentru orgoliul personal în anumute cazuri. Sau pentru că dialogul cu nenea de la HR se dovedeşte adesea a fi un teren minat în care tu pierzi puncte ori de câte ori spui ceva ce îi provoacă angajatorului un spasm facial. Sau, sau, sau… orice din lista următoare, listă întocmită cu nişte colegi cu cele mai naşpa faze dinaintea sau din timpul unui interviu. Luați-o ca pe o listă de experiențe colectate de-a lungul timpului:

- Tot ce înseamna anunț care se termină în “Mai multe detalii la fața locului” ar trebui să fie tăiat din start de pe lista oricărui student. De obicei afli că “Nu, nu vei avea un salariu fix, dar vei avea un comision gigantic”, încercând să vinzi un lucru nefolositor unor personae neinteresate de el.
- Omul din fața ta să nu aibă treabă cu HR-ul. Să nu ştie să gestioneze interviul şi să nu fie clar pe anumite părți ale lui. Pentru că e mai bine să fie neclar…pentru el.
- Să ai parte de un interviu colectiv. Nu credeți că există aşa ceva. Mai gândiți-vă, iar dacă nu vi-l puteți imagina, vi-l descriu eu – Mai multe persoane la o masă, fiecare încercând să zică cât mai tare că el e persoană potrivită. Dacă nu ați văzut niciodată cum se reped nişte peştişori mici la firimitură de pâine, aveți ocazia să vedeți chestia asta cu oameni de 20-21 de ani.
- Cunoştințe minime PC se traduce în “Cunoşti protocolul TCP/IP?”
- Deşi nicăieri în anunț nu apărea ceva de genul “Şi în afară de scrierea şi trimiterea comunicatelor de presă te vei ocupa şi de traduceri din daneză în engleză”, chestia asta ți se cere brusc în timpul unui interviu.

Ştiu că toate exemplele astea par desprinse din SF, dar, până nu te loveşti de una, bănuiesc că e mult mai ok să pretinzi că nu se întâmplă.

Sursa poza

December 08 2010

Interviurile de job. You’re doing it wrong

Tagged Under : , , , , , ,

Interviu la ora 11. Iți pui o cămaşă albă şi un sacou. Aşa dă bine. Şi office. Şi aşa arăți şi tu ca orice alt mini-corporatist care se respectă. Limbajul de lemn parcă e mai accesibil aşa.

În fața ta un nene de la HR îți citeşte pe diagonală CV-ul. Te abții să nu urli - Nu-l mai citi pe diagonală, oricum bate vântu pe acolo.

- Facultatea de Jurnalism ?

O cravată invizibilă îți strangulează orice urmă de inteligența şi iese doar o chestie monosilabică.

- Mhm!
- Şi unde te vezi în 5 ani?
- În 5 ani, mă văd în locul tău! Stai bine?

Nu zici asta. Nu ar fi politically correct şi nu ar face în niciun fel cinste cămăşii albe cumpărate doar pentru interviuri.

- O funcție în compania dumneavoastră, deorece îmi doream încă din anii studenție să “…..” şi să încerc să aduc un plus de profesionalism industriei de “…..” .

Completezi rapid spațiile pentru că ai făcut research-ul de acasă, căutând pe net tot felul de informații despre o companie de care nu ai mai auzit până în momentul ăla. Dar faci tot ce ar face un jurnalist cu capul pe umeri – Unde nu e o poveste, creezi una şi unde nu ai informații, le cauți.
Interviul continuă, câteodată doar pentru simpla plăcere meschină a intervievatorului. Pentru că NU, NU ai obținut jobul, el o ştie şi continuă interviul, iar tu urmează să o afli, undeva, în zilele următoare, păstrând încă zâmbetul tamp şi plin de speranță.

Ieşi şi primele 5 minute eşti împăcat cu propria persoană. După alte 5 minute apar procesele de conştință – “Puteam să-i mai zic atâtea”, “Ştiam ce să spun la întrebarea aia”.
Şi te rogi să-i fi spus măcar o tâmpenie care să te scoată din grămada de sacouri negre, iar cv-ul tău să iasă magic din ciclul său natural – grămada de CV-urile permanent rulată de aceaşi mână plictisită.
Interviurile sunt inutile. Drace, ba nu! Din interviuri înveți mereu câte ceva, inclusiv cum că unii dintre cei care iau interviuri sunt slab pregătiți sau au uitat ce era în job description.

Mă gândesc serios să scriu de cele mai naşpa faze care ți se pot întâmpla în timpul unui interviu. Poate mâine. Poate săptămâna viitoare.
Până atunci – Don’t call us, we’ll call you.

Sursă poză